Eu chiar sunt uimit de cum, în situații de criză, oamenii se schimbă. Și renunță la drepturi și la principii din frică. Iar în România, acum, s-a creat, din punctul meu de vedere, o stare de panică generalizată. Principiul „rules for thee, but not for me” se aplică în ziua de astăzi în România și contribuie la această stare de panică.
De exemplu, când apare o criză economică ca ceea pe care trece România acum, soluția clasică este să devalorizezi moneda. Toată lumea este afectată într-o anumită măsură, pentru că poate cumpăra mai puțin cu banii pe care îi are. Dar în România, în loc de o devalorizare clasică, s-a optat pentru o devalorizare internă: prin creșteri de taxe și diminuări de salarii se poate obține un efect asemănător — tot ajungi să îți permiți mai puține lucruri.
Doar că, în cazul României actuale, în loc să crească taxele peste tot proporțional și să reducă salariile tuturor în mod egal, s-a optat pentru un sistem mult mai sinistru. Au crescut TVA-ul mai mult decât proporțional la unele produse și nu la altele. Au mărit taxele și contribuțiile la casa de asigurări proporțional mai mult pentru unele persoane decât pentru altele.
Și aici vine culmea: în loc să reducă salariile tuturor bugetarilor proporțional, vin cu propuneri de a menține pe unii și de a concedia pe alții. De aceea se creează o stare de panică generalizată — pentru că nu știi dacă vei fi tu cel care va suporta disproporționat efectele crizei. Iar această stare de panică este folosită de liderii autoritari pentru a aplica politici de tip „rules for thee, but not for me” fără contestare, din frică.