Primării, consilii județene, instituții și companii de stat – Abuz de putere, risipa banului public, nepotism și lipsă de transparență – Decizii controversate, achiziții publice, conflicte de interese.
Am tot citit în ultima vreme despre hidrocentrala Răstolița, din județul Mureș — proiect început încă din anii ’80, dar care abia în ultimii ani pare să se apropie de finalizare. Din câte am înțeles, lucrările au fost blocate mult timp din cauza problemelor de mediu și a relocării unei părți din satul Răstolița, iar acum se discută din nou despre punerea ei în funcțiune.
Unii spun că este o investiție importantă pentru producția de energie care ar putea să ieftinească energia în țară, care a devenit ceea mai scumpă din Europa:
Alții o consideră un exemplu de proiect vechi, depășit tehnologic și cu impact negativ asupra mediului (mai ales asupra pădurilor și ecosistemelor din Munții Călimani).
Ce credeți?
Ar trebui finalizat și pus în funcțiune proiectul, sau oprit definitiv?
Credeți că avantajele energetice justifică sacrificiile de mediu și sociale?
Aveți informații recente despre cât mai e până la finalizare?
Nu trebuie blocate din cauza problemelor de securitate energetică, deficitul de energie electrică și costurilor mărit la energia electrică pentru consumatori casnici!
#NuI(C)USOReBolojan
Dacă vrem să înțelegem cine se află cu adevărat în spatele asociațiilor ecologiste care blochează proiectul hidrocentralei de la Răstolița, ar trebui să ne uităm mai întâi la cine are de câștigat financiar din această blocare. Cui aparține proiectul? Cine sunt competitorii lui direcți pe piața energiei?
Conform logicii acțiunii colective descrise de economistul Mancur Olson, interesele generale și difuze — cum ar fi protecția mediului — se organizează foarte greu în mod eficient, tocmai pentru că beneficiile sunt împărțite între toți, iar costurile activismului sunt suportate doar de câțiva indivizi. În schimb, grupurile restrânse, cu interese economice clare, au motivații mult mai puternice și resurse mai mari pentru a acționa coordonat.
De aceea, este legitim să ne întrebăm dacă în spatele acestor campanii ecologiste nu se află și interese economice mai bine definite, care profită de pe urma întârzierii proiectului. Nu e vorba de teorii ale conspirației, ci de o întrebare firească inspirată din principiul latin „cui bono?” – adică cine beneficiază de pe urma unei acțiuni.
Este greu de crezut că organizațiile ecologiste, de unele singure, ar avea resursele și influența necesare pentru a bloca un proiect de asemenea amploare doar din idealism. Dacă reușesc, înseamnă că există și alte forțe care le susțin indirect, fie financiar, fie politic. În orice analiză serioasă, răspunsul la întrebarea „cine are de câștigat?” rămâne adesea cheia pentru a înțelege întreaga situație.
Proiectul aparţine Hidroelectrica, companie de stat sau companie afiliată la Hidroelectrica, deci în final controlată majoritar de stat. Dacă hidrocentrala Răstolița intră în funcțiune, Hidroelectrica va obţine producţie suplimentară, scazând prețurile energiei și dependența de energie importată sau generată de producători mai scumpi. Astfel companii care profită de pe urma serviciilor de import pot avea un interes indirect în blocaj.
Cine este în spatele asociațiilor ecologiste? Poate să ne lămurească președintele nostru iubit, Nicușor Dan, care are experiență în domeniu? S-ar rezolva cu vânzarea Hidroelectricei către o firmă sau un fond francez sau euroatlantic, așa cum se spune acum? S-ar putea justifica și cu reducerea deficitului bugetar?
